Info Panel
You are here:   Home  /  Blog  /  strada toamnei

strada toamnei

demo 8m

Pentru completarea vizuala a ultimelor comentarii, adaugam o alta fotografie cu strada Toamnei si restaurantul Crisul. Colectie Florin Teodorescu, anii 1980.

  2015  /  Blog, foto, Timeline  /  Last Updated April 14, 2015 by ovidiu  /  Tags: ,

14 Comments

  1. eugen says:

    Stiti cumva cu exactitate anul? Pare sa fie vara, judecand dupa frunzele artarului din prim-plan. In plan indepartat pe stanga presupun ca e acea scoala profesionala MIU de care amintea dl. Gruia in comentariile de la precedenta poza. Faptul ca in plina zi pe strada nu se afla nici suflet de om, parca face si mai apasatoare imaginea sumbra a demolarii.
    Multumim pentru postare.

  2. eugen says:

    Dupa explicatiile date de dl. Gruia, anul trebuie sa fie 1984.

  3. Gruia says:

    Anul poate sa fie 1983 sau 1984. Prima data a fost demolata partea numerelor fara sot, de dincolo de Scoala profesionala MIU, dupa aceea a inceput demolarea numerelor cu sot, cu exceptia a doua case din jurul bisericii baptiste (casa pastorului si casa unui medic), care au fost demolate dupa 1984.

    Intr-adevar pe stanga se vede scoala profesionala (fosta Fabrica Schmollpasta).

  4. Gruia says:

    Cladirea restaurantului mai fusese o data distrusa si la bombardament, asa cum am amintit la alta postare. Reconstructia respectase planul initial.

    Una dintre cladirile de pe partea cu sot care nu a fost distrusa la bombardament a fost si ce de la nr. 18. Acolo locuia in 1944 tanarul T. P. in varsta de 30 de ani, nasaudean ajuns sef de echipa la Uzinele de Armament Dumitru Voina din Brasov. Casa lui a scapat, dar el tocmai plecase pe un drum ce avea sa fie fara intoarcere. Redau in cele ce urmeaza un fragment din scrisoarea fratelui sau catre autoritati, disperat ca acesta a disparut in timpul bombardamentului si nu mai stie nimic despre el:

    “Cu zece minute inainte de bombardament, [fratele meu] a plecat de la domiciliu din Strada Toamnei, ca sa ia o gustare, si l-a prins in sectorul framantat Schiel – Str. Zizinului.
    E saten, cu talia 178 si perimetrul toracic de 86, ochii caprui si era imbracat cu pantofi maro, pantaloni gri deschis, veston gri inchis, pardesiu gris cu linii frante negre, ceas de mana cu bratara de piele galbena.”

    Asta spune totul despre dramele traite de locuitorii acestui cartier si nu numai. Multi au fost identificati post-mortem doar datorita vestimentatiei. Totusi, din cei 265 de gasiti decedati in urma primului bombardament, doar 201 au putut fi identificati…

  5. eugen says:

    Dl. Gruia
    As vrea sa ma abat putin de la subiectul “Toamnei”, dar sa ramanem in domeniul demolarilor.
    Ma intereseaza mai cu seama zona numita azi “Scriitorilor”, strada Zizinului, Calea Bucuresti (pana la spitalul judetean), in speta anul demolarii caselor.
    Eu am ceva amintiri si as vrea sa-mi fie confirmate de dvs., care cunoasteti atat de detaliat chiar si succesiunea in timp a operatiilor de daramare.
    In acea vreme nu mai locuiam in acel cartier si il frecventam destul de rar.
    Ceea ce imi amintesc:
    1. Revelionul 1983-1984 l-am petrecut pe strada Ion Creanga la o casa. Intram de pe Zizinului (pe langa Tapiterie) si mergeam destul de mult, cred ca pana aproape de str. Ovidiu.
    2. In vara lui 1984 eram internat la spitalul Steagul rosu, iar salonul avea geamurile indreptate spre Calea Bucuresti. Cred ca exista tot sirul de case de la intersectia cu Zizinului pana la acel mic bloc dianinte de judetean, existent si astazi, la parterul caruia se afla o librarie, un atelier de raparatii frigidere parca si o cofetarie.
    3. In 1985, venind din oras, am coborat din troleibuz la inceputul strazii Zizinului si am impresia ca erau deja demolate primele case. sau cel putin prima, care avea doua intrari. Una era chiar pe colt, se intra direct de pe trotuar pe niste trepte. Acolo statea o femeie careia in copilarie ii ziceam “nebuna” si cred ca locuia intr-o singura incapere alaturi de sotul ei. Nu de putine ori o vedeam varsand ligheanul de apa uzata pe trotuar sau pe strada. Mai era o intrare dinspre Calea Bucuresti, dar acolo accesul se facea pe poarta. Acolo erau mai multe incaperi.
    4. In septembrie 1985, putin mai departe, primele case de pe strada Decebal nu fusesera inca daramate, dar stiu ca era plin de moloz cand treceam pe Zizinului pe partea opusa (aproximativ intersectia cu IL Caragiale).

  6. stefan says:

    Da,cam asa este….eu am participat la demolarea de case in spatiul dintre Zizinului si C.Bucuresti in 1984 iulie – august.Eram elev la liceul nr.2 si in loc sa ne duca la…..CANAL am facut munca patriotica acolo.Am vazut multi batrini care plingeau cind dadeam cu baroasele in casele lor.TRIST,dar adevarat…..

  7. Gruia says:

    Demolarile ar fi fost oarecum “normale”, daca s-ar fi intrunit conditiile:
    1) existenta unui interes public bine fundamentat tehnic (nu politic…);
    2) efectuarea unei juste si prealabile despagubiri pentru cei expropriati;
    3) capabilitatea de a pune ceva mai bun in loc.

    Ori, la vremea aceea, nici una dintre conditii nu a fost satisfacuta nici pe departe. Dauna insa creste in timp, pentru ca, pe langa cei pagubiti direct (cei carora li s-a demolat casa), exista o masa imensa de pagubiti indirect (locuitorii prezenti si viitori ai orasului). Asta, ca urmare a ghetto-izarii zonelor rezidentiale si a aparitiei unor termeni de comparatie care au facut ca standardele de calitate in constructii si in viata urbana de zi cu zi sa fie mult coborate fata de nivelul anterior al Brasovului, dar si fata de nivelul altor orase din Romania, mai putin barbarizate – efect vizibil si aflat in plina derulare azi.

  8. Mancipri says:

    Cladirea restaurantului bombardata, apoi demolata iar acum vreo cativa ani o persoana s-a sinucis aruncandu-se de la etajul blocului construit pe locul cladirii restaurantului. O zona cu ghinion!
    Aceasta cladire a fost bombardata in acelasi timp cu gara veche, unde bunicul meu Manole Manescu, impreuna cu Ciupala si Rotaru detineau restaurantul garii. Aveti mai multe detalii despre acest incident?
    Restaurantului “Crisul” i se mai spunea si “La chilotii storsi “, deoarece stergeau mesele cu maieuri vechi sau chiloti ” Tetra”

  9. Gruia says:

    Citat MANCIPRI: “Aveti mai multe detalii despre acest incident?”

    Cladirea restaurantului a fost distrusa abia la bombardamentul din 4 iulie 1944, cand au disparut si ultimele ramasite ale garii.

    In schimb, cel care tinea Restaurantul Garii, respectiv Ioan Rotaru (de loc fiind din Campina) a murit la bombardamentul din 16 aprilie 1944. Asupra garii au cazut atunci direct 2 bombe, din care una a distrus chiar restaurantul situat in corpul din extremitatea estica. Insa Ioan Rotaru nu a murit la interiorul restaurantului, ci a reusit sa ajunga intr-un adapost amenajat in curtea unui depozit din imediata apropiere, impreuna cu sotia sa, cu un chelner al aceluiasi restaurant, cu doi militari si un sef de tren. Cu totii si-au gasit sfarsitul in acel adapost si au fost gasiti sub daramaturi abia dupa doua saptamani. Asupra cadavrelor familiei Rotaru s-a gasit o mare suma de bani, ceea ce dovedeste ca au avut timp nu numai pentru a ajunge in adapost, dar si pentru a lua cele necesare. La acel bombardament, alarma nu s-a dat decat in momentul in care avioanele erau deja pe cer. Dar bombele cazute asupra garii nu au fost aruncate chiar din primele momente.

  10. Man says:

    Va rog sa-mi spuneti, daca stiti cumva, in ce an au fost date in folosinta blocurile de pe strada Toamnei, in special cel unde acum este Alpha Bank la parter. Multumesc.

  11. MANCIPRI says:

    Restaurantul garii vechi nu era detinut doar de Rotaru. Erau 3 patroni. Rotaru, Ciupala si Manole Manescu, bunicul meu. La bombardament bunicul mei era plecat la banca. Asa a scapat. Imediat dupa bombardament, tata (atunci in varsta de 10 ani), auzind ca a fost bombardata gara, a plecat sa-l caute pe bunicu. Fugea panicat pe strada si intreba pe toata lumea fie ca ii cunostea fie ca nu :
    “- Nu l-ati vazut pe tata ? Pe tata l-a vazut cineva ?”
    De Ciupala nu stiu nimic.
    Interesant faptul ca asupra lui Rotaru s-a gasit o importanta suma de bani… Bunica mea imi spunea ca din restaurant au mai ramas intregi decat cateva oale si cratite… (una din cratite o mai am si acum ). Doar cu atata s-au ales dupa bombardament. Nu au stiut nimic de banii de la Rotaru. Urmasii lui Rotaru (fiul, nepotii, stranepotii) locuiesc si acum in Brasov. Cu nepotii lui Rotaru chiar am copilarit…

  12. Gruia says:

    Blocurile de pe partea cu sot de pe Toamnei au fost construite primele, respectiv date in folosinta in 1984-1986, ultimul fiind coltul cu Str. Harmanului. Exceptie au facut cele doua blocuri de colt ce flancheaza biserica baptista si blocul cu biblioteca (dupa coltul cu Verii), ce au fost realizate putin mai tarziu (1987-1988).

    @ MANCIPRI
    Mi-ar face placere sa avem o discutie putin mai extinsa asupra subiectului, discutie ce nu isi are locul aici. Daca si dvs sunteti de acord, astept un semn pe mail la gruiahilohi@gmail.com

  13. c-tin fagarasanu says:

    din pacate dragilor Scoala profesionala MIU era pe str.Castelului linga Bastion

  14. Daniel says:

    Dle.Fagarasanu probabil nu va aduceti aminte sau nu sunteti din Brasov. Privind foto,in partea stanga este o cladire lunga iar in dreptul ei niste copaci.Acolo erau atelierele si caminul ucenicilor de la M.I.U. ,in continuarea cladirii era un loc ingradit ce parea parasit.Copil fiind imi furisam privirea prin crapatura gardului,era acolo o parte de istorie,ruina unei foste cladiri se mai putea zari din balariile care cresteau imprejur.Bunica mea imi povestea ca zona a fost bombardata in1944.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *