Asa arata lacul din Poiana, peste care era aceasta punte suspendata pe cabluri.
Si o imagine de sus a poienii si a lacului, care “vorbeste” despre utilitatea podului.
Carti postale din albumul lui Dan, 1963
Asa arata lacul din Poiana, peste care era aceasta punte suspendata pe cabluri.
Si o imagine de sus a poienii si a lacului, care “vorbeste” despre utilitatea podului.
Carti postale din albumul lui Dan, 1963
Doamne, cum au putut sa distruga Poiana, incredibil.
Sa distrugi ceva este foarte la indemana. Mai complicat este sa te pricepi sa creezi ceva de calitate.
Ce ma surprinde nu este ca s-a distrus; nici nu avea cum sa se intample altceva, cand Poiana a incaput pe mana marlanilor imbogatiti peste noapte.
Ma surprinde timpul istoric foarte scurt in care s-a infaptuit distrugerea (2001-2008) si complicitatea totala a autoritatiilor cu atributiuni in demersul construirii. Acestea vor ramane in istorie, nu proprietarii sandramalelor “de lux”. Nu spre glorie vor ramane, ci pentru ca au distrus cea mai mare avutie cu potential turistic a acestui oras. Ireversibil.
Pe mine ma surprinde faptul ca Brasovul nu are nici macar 1(una) fintana arteziana de “Doamne ajuta” si suntem totusi in 2010! Or fi arhitectii in criza de inspiratie?
@Stefan: O fantana arteziana nu face ca o amenajare peisagera sa fie reusita. Eu una sunt bucuroasa ca Brasovul a scapat deocamdata de impanzirea cu arteziene de tipul celor “vandute la duzina” (modelul celei de la Obor, in Bucuresti, poate fi vazut in tot felul de ipostaze). Mai curand ma intristeaza ca au disparut oglinzile de apa din parcuri – lacul din parcul Tractorul este poate cel mai nimerit exemplu. Si imi mai pare rau ca desi arhitectii nu sunt deloc lipsiti de inspiratie, nu sunt luati in seama atunci cand se fac amenajari urbane, chiar si atunci cand ei le livreaza gratuit administratiei – ma refer aici la rezultatele concursului NoMan’sLand-uri urbane din 2009.
@Stefan: Nu stim daca arhitectii sint in criza (de inspiratie). Cert este ca dupa ’89, in Brasov nu a fost chemat nici un arhitect (prin incredintare directa, licitatie sau concurs) sa proiecteze vreo arteziana (cea din parcul Rudolf e o exceptie, fiind de fapt reconstructia/restaurarea celei anterioare).