Cand am vazut aceasta imagine mi-a venit in minte ce mi-a povestit cineva mai demult.
Era un omulet cunoscut de brasoveni. Szettner Jozsef se numea, lumea ii spunea Szepi bacsi. Micut la stat dar iubitor de sport si natura pana in ultimul an al vietii (a trait 92 de ani) cand mai schia in Poiana. A lucrat multa vreme la Uzinele Steagul Rosu ca tehnician.
Imi povestea cum si-a luat carnetul de sofer in anii 30.
Intr-o vara conducea fiind examinat, o masina cu spite pe Drumul Darstelui. Nimeni nu era pe toata portiunea de la Fabrica Czell pana la primele case din Brasov. Si au facut pana de cauciuc. Ce sa faca roata de rezerva nu era. S-au uitat in toate partile si ideea salvatoare a venit. S-au dus mai incolo pe camp, au strans niste paie, le-au indesat in anvelopa si si-au continuat drumul.
La fix se potriveste fotografia. Mare bucurie mi-a produs.
Cand am vazut aceasta imagine mi-a venit in minte ce mi-a povestit cineva mai demult.
Era un omulet cunoscut de brasoveni. Szettner Jozsef se numea, lumea ii spunea Szepi bacsi. Micut la stat dar iubitor de sport si natura pana in ultimul an al vietii (a trait 92 de ani) cand mai schia in Poiana. A lucrat multa vreme la Uzinele Steagul Rosu ca tehnician.
Imi povestea cum si-a luat carnetul de sofer in anii 30.
Intr-o vara conducea fiind examinat, o masina cu spite pe Drumul Darstelui. Nimeni nu era pe toata portiunea de la Fabrica Czell pana la primele case din Brasov. Si au facut pana de cauciuc. Ce sa faca roata de rezerva nu era. S-au uitat in toate partile si ideea salvatoare a venit. S-au dus mai incolo pe camp, au strans niste paie, le-au indesat in anvelopa si si-au continuat drumul.
La fix se potriveste fotografia. Mare bucurie mi-a produs.