1 Comment

1. Gruia says:

   November 5, 2011 at 01:41

   Tin minte ca ieri cum ma ducea tatal meu in carca, pe langa gardul santireului noului corp al hotelului. Era un gard mai inalt decat uzual. Dincolo de el zaream macaraua, pe care n-o ratam niciodata. Noaptea era si mai interesanta, cu lumini pe ea. Taica-meu imi povestea ca acolo fusese pana de curand o biserica, dar a fost daramata. Nu prea intelegeam cum venea asta si treceam repede cu gandul la destinatia finala a plimbarii, ce era Livada Postei, cu santierul drumului spre Poiana ce prezenta multe atractii, printre care si un excavator galben. La doi ani, toate aveau o culoare proaspata, si – daca stau sa ma gandesc bine – chiar erau proaspete si am avut mare noroc ca am prins vremuri in care Brasovul avea inca un aer occidental.