Sigur ca nu pot spune nimic despre momentul surprins in fotografie, dar, in principiu, stiu ca in anii de demult, surplusul de apa pluviala din Brasov era preluat pentru a fi depozitat, vremelnic, in “bazinul de retentie” dintre strazile Mihai Viteazu si Traian Grozavescu. Imi pare rau ca nu am aflat niciodata care era sistemul de preluare si circulare a apei.
Bazinul in discutie, de care imi amintesc perfect, pentru ca am locuit chiar alaturi de el pana a fost umplut si s-a construit acolo Aula Universitatii, s-a umplut, dupa amintirile mele, de foarte multe ori dupa 1961, dar, cu o singura exceptie, s-a golit treptat si nu a creat probleme.
Exceptia a fost undeva pe la inceputul anilor 60, cand bazinul nu a facut fata si apa a “traversat” Mihai Viteazu, patrunzand si in beciurile caselor. Imi amintesc prezenta unei masini de pompieri si a unor militari sub geamul meu de la nr. 4.
Dupa realizarea sistemului de canalizare pe 13 Decembrie si pe Mihai Viteazu, Bazinul si-a gasit tot felul de intrebuintari (rampa de gunoi, sursa de rame pentru pescari, loc de aruncat tortele la 2 mai (retragerea cu torte de la Ziua tineretului – un spectacol interesant pe strazile orasului, urmat de unul si mai interesant (mai ales pentru copii) la bazin, cand un autotun SR-114 al pompierilor stropea constiincios fiecare torta aruncata in bazin, iar a doua zi copiii si tiganii se intreceau in a culege sipcile, unii pentru joaca, ceilalti pentru foc in soba), apoi gradina de zarzavaturi, loc pentru depozitat zapada carata din oras, pentru a deveni apoi platforma pentru targuri, negustori ambulanti si ringispiel-uri, parcare (inclusiv pentru ömologarea masinilor de catre militienii de la circulatie, in anul 1988, cand mi-am luat eu masina), si in sfarsit, Aula.
Perfecta descriere a istoriei recente a bazinului, Mihai! In vechime, a functionat ca scoala de inot (secolul XIX), mai intai alimentat chiar din canal, apoi alimentat dintr-un canal mai mic separat care lua apa mai in amonte din Canalul Timis (pentru a fi mai curata) si venea in lungul actualelor strazi Calea Bucuresti, 15 Noiembrie, Iuliu Maniu.
Nu sunt inca lamurit insa asupra originii bazinului. Cum a ajuns sa se faca o excavatie atat de mare? Doar ca ipoteze neverificate, as vedea doua posibile scopuri conjugate: 1) pamantul scos putea fi folosit la ridicarea fortificatiei de pamant impotriva curutilor (sec. XVIII) – fortificatie destul de ampla, ce se intindea de la baza Dealului Melcilor pana unde sunt acum Pompierii pe Mihai Viteazul ; 2) excavatia ramasa sa fi avut rol de regularizare a debitului canalului in aval, inca din vechime.
Sigur ca nu pot spune nimic despre momentul surprins in fotografie, dar, in principiu, stiu ca in anii de demult, surplusul de apa pluviala din Brasov era preluat pentru a fi depozitat, vremelnic, in “bazinul de retentie” dintre strazile Mihai Viteazu si Traian Grozavescu. Imi pare rau ca nu am aflat niciodata care era sistemul de preluare si circulare a apei.
Bazinul in discutie, de care imi amintesc perfect, pentru ca am locuit chiar alaturi de el pana a fost umplut si s-a construit acolo Aula Universitatii, s-a umplut, dupa amintirile mele, de foarte multe ori dupa 1961, dar, cu o singura exceptie, s-a golit treptat si nu a creat probleme.
Exceptia a fost undeva pe la inceputul anilor 60, cand bazinul nu a facut fata si apa a “traversat” Mihai Viteazu, patrunzand si in beciurile caselor. Imi amintesc prezenta unei masini de pompieri si a unor militari sub geamul meu de la nr. 4.
Dupa realizarea sistemului de canalizare pe 13 Decembrie si pe Mihai Viteazu, Bazinul si-a gasit tot felul de intrebuintari (rampa de gunoi, sursa de rame pentru pescari, loc de aruncat tortele la 2 mai (retragerea cu torte de la Ziua tineretului – un spectacol interesant pe strazile orasului, urmat de unul si mai interesant (mai ales pentru copii) la bazin, cand un autotun SR-114 al pompierilor stropea constiincios fiecare torta aruncata in bazin, iar a doua zi copiii si tiganii se intreceau in a culege sipcile, unii pentru joaca, ceilalti pentru foc in soba), apoi gradina de zarzavaturi, loc pentru depozitat zapada carata din oras, pentru a deveni apoi platforma pentru targuri, negustori ambulanti si ringispiel-uri, parcare (inclusiv pentru ömologarea masinilor de catre militienii de la circulatie, in anul 1988, cand mi-am luat eu masina), si in sfarsit, Aula.
Perfecta descriere a istoriei recente a bazinului, Mihai! In vechime, a functionat ca scoala de inot (secolul XIX), mai intai alimentat chiar din canal, apoi alimentat dintr-un canal mai mic separat care lua apa mai in amonte din Canalul Timis (pentru a fi mai curata) si venea in lungul actualelor strazi Calea Bucuresti, 15 Noiembrie, Iuliu Maniu.
Nu sunt inca lamurit insa asupra originii bazinului. Cum a ajuns sa se faca o excavatie atat de mare? Doar ca ipoteze neverificate, as vedea doua posibile scopuri conjugate: 1) pamantul scos putea fi folosit la ridicarea fortificatiei de pamant impotriva curutilor (sec. XVIII) – fortificatie destul de ampla, ce se intindea de la baza Dealului Melcilor pana unde sunt acum Pompierii pe Mihai Viteazul ; 2) excavatia ramasa sa fi avut rol de regularizare a debitului canalului in aval, inca din vechime.