Chiar daca nu avea o calitate a ghetii nemaipomenita, patinoarul era indragit, poate din cauza faptului ca dimensiunile mici ii dadeau o intimitate ciudata.
Numai cat ma gandesc la el, si-mi revine parca in nari mirosul intepator de lesie sau de amoniac, care nu lipsea niciodata in apropierea rafinariei, zi si noapte.
Chiar daca nu avea o calitate a ghetii nemaipomenita, patinoarul era indragit, poate din cauza faptului ca dimensiunile mici ii dadeau o intimitate ciudata.
Numai cat ma gandesc la el, si-mi revine parca in nari mirosul intepator de lesie sau de amoniac, care nu lipsea niciodata in apropierea rafinariei, zi si noapte.
Mie patinoarul mi se parea urias…
Si e o placere sa o vad pe d-na profesoara la patinoar 🙂 Multumim pentru fotografii, d-na Popa!