Pe la inceputul anilor’60,in spatele pomilor ce se vad in stinga,in spatele gardului a fost caminul de copii al C.F.R ului cu celebra “magnolie”vestita in Brasov.
Pe stanga se vede cladirea cu magazine la parter si apartamente de locuit, avand doua etaje si mansarda, construita prin 1925. A fost cel mai vechi “bloc” din Brasov si a fost demolata in octombrie 1987, la fel ca vila gradinitei de copii “de la magnolie”, despre care s-a vorbit si mai sus.
Pe dreapta erau mai multe carciumi in case cu parter, locul de pierzanie fiind numit generic “la Sebeni”, dupa numele celui care a tinut la un moment dat una dintre carciumi. Apoi urmau fostele garaje ale reprezentantei Ford la Brasov, detinute de micul industrias Teindel. In anii ’60 au devenit garaj de taximetre si apoi ateliere de reparatii capitale pentru autobuze si troleibuze. Printre carciumi si ateliere trecea linia ferata de legatura dintre gara locala “Ramificatie” (devenita apoi “Strungul”) si gara mare. Aceasta mergea vreo 200 m chiar pe Str. Bihorului.
Pe dreapta, mai urma fabricuta ce odinioara se numea “Prifaro” (Prima Fabrica Romaneasca de panze de fierastrau), apoi mai multe case de locuit, dintre care una s-a demolat chiar zilele acestea (Harmanului nr. 24). Pe stanga, era un lung sir de depozite, ocupand haotic fasia de teren dintre sosea si pachetul de cai ferate. Ultimul fragment din acestea a disparut in 1972, facand loc unui parc, pe locul caruia astazi e BRD si noul sediu al finantelor. Carciumi mai erau apoi si la intersectia cu Str. Toamnei, inclusiv trei hoteluri cu etaj. Doua erau situate de-a stanga si de-a dreapta vechii intrari in piata garii, numite “Calul Alb” (fostul han “Zum Weissen Ross”, extins si supraetajat) si “Predeal” – ambele fiind distruse la bombardamente. Cladirea fostului hotel “Ursu”, de partea cealalta a soselei, a supravietuit pana in 1986 si se vede intr-o poza de-a d-lui Juhasz.
Zona era in vesnic freamat datorita afluxului masiv de circulatie spre gara si spre multele fabrici din zona: rafinaria, sectia de carute a fabricii Socotub si fabrica de masini a lui Teutsch (ulterior “Ioan Fonaghi”, “IUS”), fabrica de parchete a lui Copony (ulterior “CPL”, “Lemexim”), fabrica de acid sulfuric, depozite etc. Pentru acestea existau linii de cale ferata proprii, ce traversau soseaua. Prin zona lor curgea si Paraul Tern, dinspre Valea Cetatii spre Rulmentul. Acum toate sunt doar amintiri.
Doar tarziu dupa razboi (1959), piata garii a fost largita prin degajarea ruinelor cladirilor ce o incorsetau mai inainte si prin astuparea multelor gropi de bomba ramase, primind noi accese carosabile si un parculet, ansamblul fiind inaugurat concomitent cu capatul de intoarcere al primei linii de troleibuz ce a functionat la Brasov. Piata in sine si parculetul au supravietuit pana in anul 1966, cand pe locul lor au fost ridicate blocurile din Str. Harmanului nr. 15, 17 si 19. Complexul garii vechi, refacut la modul provizoriu si scos din uz in 1962, a ramas ca sedii ale sectiilor CFR, altor institutii si locuinte sociale pana in 1979-80, cand aproape totul a fost demolat.
Cam asta putem vedea cu ochii mintii dincolo de poza. Un cartier pestrit, activ, zgomotos, vesnic survolat de fumul locomotivelor si imbibat de mirosul specific de carbune ars si de catran.
@ misu
Se poate. Va rog sa-l contactati pe Ovidiu Talos, pe care il rog pe aceasta cale sa va transmita mail-ul meu. Astept sa ma cautati, daca va pot fi de folos cu ceva.
Ordinul Arhitectilor
Primaria Municipiului Brasov
CTS Corner
Karpatenrundschau
Mons Medius
24Fun
Arhitectura
Arhitext
biz brasov
brasov tv
Brassoi Lapok
Memoria
Monitorul Expres
News BV
Onlinegallery
Zeppelin
Pe fundal se observa cateva coloane de fum. Provin de la locomotivele cu aburi aflate in gara (Gara Veche)?
Fumul care se vede sa fie oare de la gara veche? In anii 40 sigur erau locomotive cu aburi.
Bineinteles ca e fumul locomotivelor.
Pe la inceputul anilor’60,in spatele pomilor ce se vad in stinga,in spatele gardului a fost caminul de copii al C.F.R ului cu celebra “magnolie”vestita in Brasov.
Pe stanga se vede cladirea cu magazine la parter si apartamente de locuit, avand doua etaje si mansarda, construita prin 1925. A fost cel mai vechi “bloc” din Brasov si a fost demolata in octombrie 1987, la fel ca vila gradinitei de copii “de la magnolie”, despre care s-a vorbit si mai sus.
Pe dreapta erau mai multe carciumi in case cu parter, locul de pierzanie fiind numit generic “la Sebeni”, dupa numele celui care a tinut la un moment dat una dintre carciumi. Apoi urmau fostele garaje ale reprezentantei Ford la Brasov, detinute de micul industrias Teindel. In anii ’60 au devenit garaj de taximetre si apoi ateliere de reparatii capitale pentru autobuze si troleibuze. Printre carciumi si ateliere trecea linia ferata de legatura dintre gara locala “Ramificatie” (devenita apoi “Strungul”) si gara mare. Aceasta mergea vreo 200 m chiar pe Str. Bihorului.
Pe dreapta, mai urma fabricuta ce odinioara se numea “Prifaro” (Prima Fabrica Romaneasca de panze de fierastrau), apoi mai multe case de locuit, dintre care una s-a demolat chiar zilele acestea (Harmanului nr. 24). Pe stanga, era un lung sir de depozite, ocupand haotic fasia de teren dintre sosea si pachetul de cai ferate. Ultimul fragment din acestea a disparut in 1972, facand loc unui parc, pe locul caruia astazi e BRD si noul sediu al finantelor. Carciumi mai erau apoi si la intersectia cu Str. Toamnei, inclusiv trei hoteluri cu etaj. Doua erau situate de-a stanga si de-a dreapta vechii intrari in piata garii, numite “Calul Alb” (fostul han “Zum Weissen Ross”, extins si supraetajat) si “Predeal” – ambele fiind distruse la bombardamente. Cladirea fostului hotel “Ursu”, de partea cealalta a soselei, a supravietuit pana in 1986 si se vede intr-o poza de-a d-lui Juhasz.
Zona era in vesnic freamat datorita afluxului masiv de circulatie spre gara si spre multele fabrici din zona: rafinaria, sectia de carute a fabricii Socotub si fabrica de masini a lui Teutsch (ulterior “Ioan Fonaghi”, “IUS”), fabrica de parchete a lui Copony (ulterior “CPL”, “Lemexim”), fabrica de acid sulfuric, depozite etc. Pentru acestea existau linii de cale ferata proprii, ce traversau soseaua. Prin zona lor curgea si Paraul Tern, dinspre Valea Cetatii spre Rulmentul. Acum toate sunt doar amintiri.
Doar tarziu dupa razboi (1959), piata garii a fost largita prin degajarea ruinelor cladirilor ce o incorsetau mai inainte si prin astuparea multelor gropi de bomba ramase, primind noi accese carosabile si un parculet, ansamblul fiind inaugurat concomitent cu capatul de intoarcere al primei linii de troleibuz ce a functionat la Brasov. Piata in sine si parculetul au supravietuit pana in anul 1966, cand pe locul lor au fost ridicate blocurile din Str. Harmanului nr. 15, 17 si 19. Complexul garii vechi, refacut la modul provizoriu si scos din uz in 1962, a ramas ca sedii ale sectiilor CFR, altor institutii si locuinte sociale pana in 1979-80, cand aproape totul a fost demolat.
Cam asta putem vedea cu ochii mintii dincolo de poza. Un cartier pestrit, activ, zgomotos, vesnic survolat de fumul locomotivelor si imbibat de mirosul specific de carbune ars si de catran.
D-nul Gruia.., as dori sa luam legatura daca se poate…
@ misu
Se poate. Va rog sa-l contactati pe Ovidiu Talos, pe care il rog pe aceasta cale sa va transmita mail-ul meu. Astept sa ma cautati, daca va pot fi de folos cu ceva.