E interesant de observat cum nici in perioada interbelica gardurile nu erau complete. Partial off-topic, nu am inteles niciodata ce sunt terasele de pamant din SV-ul Turnului Negru (se vad in stanga imaginii). Stie cineva?
Terasarile de langa turn erau realizate pentru romuri, instalatii de innalbit panzele (de unde si denumirea Dealul Romurilor). Nu cunosc detaliile mestesugului, dar poate cineva ne poate da mai multe detalii. Cred ca la 1900 inca erau folosite, dovada ilustratele din epoca in care apar destul de clar.
Lipseau panourile gardurilor dintr-un motiv mult mai tehnic. Datorita dilatarilor la caldura si a lungimii mari, intregul gard s-a deformat si tindea sa se prabuseasca. Asta din cauza ca nu avea nici un rost de dilatare prevazut. Fenomenul dainuie si azi, in ciuda faptului ca gardul a fost reconstruit, caci s-a nesocotit din nou cerinta tehnica elementara ca la asemenea lungime sa se prevada rosturi de dilatare din loc in loc.
@ Horia
Dupa cum stiu toti cei in cunostinta de cauza fata de activitatea din constructii, tocmai in zilele noastre se fac cele mai frecvente si cele mai grave erori de toate felurile. Transformarea MESERIILOR in JOBURI inseamna printre altele cantitate produsa mai mare dar calitate mai proasta – si asta nu numai in Romania.
fotografia nu este “inter-belica”; in prim plan gardul liceului sportiv, in anii 70- 80…am fost elev la sportiv in perioada 70-75…gaurile respective erau la vremea respectiva preferate intrarii principale, de cite ori era implicat un chiul- din culpa.
e adevarat ca asa le-am prins si noi in anii 70, dar ma indoiesc ca gardul era in aceeasi conditii de 40 de ani…doar o parere- altfel multumiri pentru nostalgii…
În mod sigur fotografia nu este din perioada interbelica, eu am locuit pe strada Cerbului, si bineînteles stiu bine zona, fotografia este facuta dupa 1960
Fotografia are pe verso stampila lui Heinrich Lang, fotograf care a activat inainte de primul razboi mondial si in perioada interbelica. Nu avem stiinta sa mai existe fotografii de-ale lui dupa al doilea razboi mondial. In plus, in stanga sunt vizibile terasarile de pe dealul romurilor si credem ca relieful si-a schimbat infatisarea dupa anii ’30. Personal nu gasesc un element anume dupa care sa se poata data imaginea ca fiind dupa 1960.
Nu vreau sa contrazic pe nimeni, dar terasarile au fost cel pu?in pina in 1970; am fost de foarte, foarte, foarte multe ori in plimbare pe Warthe cu bunica mea sau cu prietenele; aspectul dealului este diferit de ceea ce a fost in anii copilariei mele; si eu am fost uimita cind am revenit de multi, multi ani si am vazut schimbarea.
Nu vreau sa contrazic pe nimeni, dar terasarile au fost cel putin pina in 1970; am fost de foarte, foarte, foarte multe ori in plimbare pe Warthe cu bunica mea sau cu prietenele; aspectul dealului este diferit de ceea ce a fost in anii copilariei mele; si eu am fost uimita cind am revenit dupa multi, multi ani si am vazut schimbarea.
Terasarile romurilor se mai pot citi si astazi in multe locuri pe deal, insa sunt invadate de vegetatie si atenuate de nivelarea inevitabila a terenului, prin eroziuni si depuneri in timp.
Ordinul Arhitectilor
Primaria Municipiului Brasov
CTS Corner
Karpatenrundschau
Mons Medius
24Fun
Arhitectura
Arhitext
biz brasov
brasov tv
Brassoi Lapok
Memoria
Monitorul Expres
News BV
Onlinegallery
Zeppelin
E interesant de observat cum nici in perioada interbelica gardurile nu erau complete. Partial off-topic, nu am inteles niciodata ce sunt terasele de pamant din SV-ul Turnului Negru (se vad in stanga imaginii). Stie cineva?
Terasarile de langa turn erau realizate pentru romuri, instalatii de innalbit panzele (de unde si denumirea Dealul Romurilor). Nu cunosc detaliile mestesugului, dar poate cineva ne poate da mai multe detalii. Cred ca la 1900 inca erau folosite, dovada ilustratele din epoca in care apar destul de clar.
Bucatile lipsa de gard au fost date jos pentru poza, apoi sigur au fost puse la loc, ca pe atunci nu se colecta fier vechi!
Lipseau panourile gardurilor dintr-un motiv mult mai tehnic. Datorita dilatarilor la caldura si a lungimii mari, intregul gard s-a deformat si tindea sa se prabuseasca. Asta din cauza ca nu avea nici un rost de dilatare prevazut. Fenomenul dainuie si azi, in ciuda faptului ca gardul a fost reconstruit, caci s-a nesocotit din nou cerinta tehnica elementara ca la asemenea lungime sa se prevada rosturi de dilatare din loc in loc.
Pe vremea aia inteleg ca mai greseau oamenii, dar azi, cand avem atatea norme UE cum de este posibil asa ceva?
@ Horia
Dupa cum stiu toti cei in cunostinta de cauza fata de activitatea din constructii, tocmai in zilele noastre se fac cele mai frecvente si cele mai grave erori de toate felurile. Transformarea MESERIILOR in JOBURI inseamna printre altele cantitate produsa mai mare dar calitate mai proasta – si asta nu numai in Romania.
Eu cred ca de fapt aici este vorba de o garduriada, adica o borduriada la nivel mic.ro.
fotografia nu este “inter-belica”; in prim plan gardul liceului sportiv, in anii 70- 80…am fost elev la sportiv in perioada 70-75…gaurile respective erau la vremea respectiva preferate intrarii principale, de cite ori era implicat un chiul- din culpa.
e adevarat ca asa le-am prins si noi in anii 70, dar ma indoiesc ca gardul era in aceeasi conditii de 40 de ani…doar o parere- altfel multumiri pentru nostalgii…
În mod sigur fotografia nu este din perioada interbelica, eu am locuit pe strada Cerbului, si bineînteles stiu bine zona, fotografia este facuta dupa 1960
Fotografia are pe verso stampila lui Heinrich Lang, fotograf care a activat inainte de primul razboi mondial si in perioada interbelica. Nu avem stiinta sa mai existe fotografii de-ale lui dupa al doilea razboi mondial. In plus, in stanga sunt vizibile terasarile de pe dealul romurilor si credem ca relieful si-a schimbat infatisarea dupa anii ’30. Personal nu gasesc un element anume dupa care sa se poata data imaginea ca fiind dupa 1960.
intre 1974-1980, cand eram la Liceul Sportiv, in mod sigur lipseau dinspre Complexul Olimpia, a 4 a si a 5 a foaie de gard.
Nu vreau sa contrazic pe nimeni, dar terasarile au fost cel pu?in pina in 1970; am fost de foarte, foarte, foarte multe ori in plimbare pe Warthe cu bunica mea sau cu prietenele; aspectul dealului este diferit de ceea ce a fost in anii copilariei mele; si eu am fost uimita cind am revenit de multi, multi ani si am vazut schimbarea.
Nu vreau sa contrazic pe nimeni, dar terasarile au fost cel putin pina in 1970; am fost de foarte, foarte, foarte multe ori in plimbare pe Warthe cu bunica mea sau cu prietenele; aspectul dealului este diferit de ceea ce a fost in anii copilariei mele; si eu am fost uimita cind am revenit dupa multi, multi ani si am vazut schimbarea.
Terasarile romurilor se mai pot citi si astazi in multe locuri pe deal, insa sunt invadate de vegetatie si atenuate de nivelarea inevitabila a terenului, prin eroziuni si depuneri in timp.