Ordinul Arhitectilor
Primaria Municipiului Brasov
CTS Corner
Karpatenrundschau
Mons Medius
24Fun
Arhitectura
Arhitext
biz brasov
brasov tv
Brassoi Lapok
Memoria
Monitorul Expres
News BV
Onlinegallery
Zeppelin
Pe zona centrului civic de acum, pana in anii ’80 exista un cartier de case construite incepand cu perioada interbelica. Cu putin inainte de revolutie, tot cartierul a fost demolat, pentru a lasa loc viitorului centru de afaceri si blocurilor de locuinte. Imaginile de mai jos ne trezesc amintiri multora dintre noi.
Vis-a-vis de Hidromecanica, pe strada 15 noiembrie (pe-atunci Lenin), o casa cu parter comercial, iar alaturi un sir de cabine telefonice.
Intersectie cu 15 noiembrie, aproximativ pe locul actual al pietei Kogalniceanu.
In lungul strazii 15 noiembrie; mai sus se vede bifurcatia strazii cu Iuliu Maniu, iar pe dreapta cladirea cu doua etaje, realizata in 1930 de industriasul Folosea.
Strada Harmanului traversa zona de azi a centrului civic si se intersecta cu 15 noiembrie.
Corpul hidromecanicii, vazut de pe str. Harmanului.
Foto: album Carmen Chiperea, anii ’80
Foarte interesante imagini. Zona se numea ‘Strungu” iar in apropiere era piata agroalimentara Kogalniceanu. Singurul ramas din acea perioada este arborele de magnolia, oare cum de a scapat ?
In cladirea din ultima fotografie, pe partea cu Hidro era o gogoserie. Iar in a doua fotografie, cea cu parterul comercial, dar casa cu doua etaje, era o cofetarie :). In locul lor e acum blocul cu Camera de Comert. iar in cladirea Folosea stateau studenti, asa imi mintesc.
@ Raluca
Arborele de magnolia nu a scapat decat de razboi, bombardamente, comunism si demolarile ceausiste. Nu si de binefacerile Tranzitiei. In primavara dinainte de alegerile locale din 2004, a fost toaletat din scurt, pentru a i se da o infatisare mai tinereasca. Dar aceasta specie nu suporta toaletarea (orice gradinar ar fi trebuit sa stie), deci s-a uscat, tocmai cand in fata lui fusese montata de catre autoritati o tablita cu inscriptia “Parcul Magnolia”.
Multumesc din suflet pentru aceste imagini. Le caut din 1987. Pacat ca nu aveti si cateva imagini de pe bd. Victoriei, care incepea de acolo. In aceasta zona, mai precis la cateva case distanta de ea, pe str. Harmanului, mi-am petrecut o frantura mica din copilarie; acolo locuia o cunostinta care a scapat de demolare numai datorita faptului ca ziua demolarii era… 22.12.1989!!!
A… si daca puteti sa precizati traseul troleibuzelor care circulau in zona… Multumesc din nou!
@ Sorin.
Au scapat de demolare “la mustata”, dar nu si de mizeria si de lipsa de orice perspectiva de normalizare, care de 20 de ani a cuprins intreaga zona a asa-zisului “centru civic”.
Bateam zona in perioada liceului. In statiile de pe Harmanului, chiar din dreptul magnoliei, pe care le foloseam zilnic, opreau pe atunci troleibuzele 1 (Pe Tocile – Triaj), 4 (Poarta Schei – Gara), 9 barat (Bartolomeu – Hidromecanica – Gara) si autobuzele 21 (Livada Postei – Vlahuta – Uzina 2), 32 (Uz. Autocamioane – Gara – Tractorul – Hidromecanica-II).
ce tari sunt pozele
Am locuit in casa mare cu 2 etaje , a lui Folosea, care avea o cofetarie la parter. Casa de patrimoniu, cu influente brancovenesti la balcoane, interioare in stil neo-clasicism, cu scara de acces in stil Art-Nouveau, si chiar daca ne-au mutat de acolo, speram sa nu se demoleze cladirea, speram sa ramana un muzeu, nu merita s-o demoleze. Era o casa de exceptie. Pacat de asa o bijuterie. Oameni de “bine” de la partid, au venit “oficial “si au luat parchet,sobe de teracote unice (fiecare camera avea alt tip de soba si cu alte culori de cahle), cade,bideuri,robinete, chiuvete superbe de baie dar si de bucatarie,clante cu inchizatori unice,superbe, tigle, trepte , practic au ras tot,tot. Pe noi nu ne-au lasat sa ne luam nimic, nimic, din ce am folosit noi mai ales ca pe vremea aceea de-abia gaseai un vas de toaleta,caramizi sa-ti faci un beci,robinete sau o usa ca lumea.
Cand demola cladirea si treceam cu troleibuzul in zona, practic intorceam capul si plangeam. Nu ne puteam uita !!!
Ce n-au distrus razboaiele si cutremurele ,au distrus nemernicii.
Si nu numai, in discutie sunt si arhitectii acelor vremuri la fel de vinovati !
Acum colecteaza poze , ha,ha ce ironie !
Stefana, partial ai dreptate. Casa Folosea (opera arhitectului Nicolae Suraru, cca. 1931) a fost demolata exact din cauza ca unii arhitecti care activau la acea vreme au considerat ca nu este eficient – nici pentru veniturile lor si nici pentru dorinta partidului de a realiza si depasi planul de locuinte cu cheltuieli minime si viteza maxima – sa se complice propunand un proiect care sa integreze in noul front construit aceasta bijuterie unicat in Brasov. Daca ei nu ar fi avut aceasta optiune, probabil exista o sansa destul de buna sa se evite demolarea, avand in vedere ca, in urma revoltei din 1987, s-a mai renuntat la demolarea unui cartier, respectiv Str. Lamaitei – Str. Crinului. Dar, in deplina cunostinta de cauza, pot sa-ti confirm ca optiunea de demolare a fost propusa si agreata de arhitecti cu functii de conducere din Institutul Proiect-Brasov. Au fost si colegi de ai lor care au incercat din rasputeri sa pastreze aceasta casa, dar vocea lor nu a contat.
Nu insa aceiasi arhitecti se ocupa azi de “strangere de poze”. Sunt altii.
Cei implicati atunci in demolare, putinii care au supravietuit, nu strang poze. Nici nu regreta nimic si nici nu fac altceva decat faceau si atunci – respectiv pun in practica, contra cost, aberatiile puternicilor zilei, dar nu oricum, ci cu exces de zel.
Bine spui (si este valabil si acum in zilele noastre): “Ce n-au distrus razboaiele si cutremurele, au distrus nemernicii.” Nemernicii lucreaza mult mai eficient acum decat in anii 80, Stefana. Distrugerile de atunci ne vor parea un fleac peste cativa ani, daca trendul folosirii banilor europeni pentru dezeuropenizarea Brasovului va continua.
PS – ca o consolare, ca poate am fost prea aspru… “De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”.
Daca acea casa ar fi scapat de la demolare, astazi am vedea-o cel mai probabil cu fatada polistirenizata penibil, cu decoratiile inecate, brazdata de tevi de gaz, colorata pe petice, posibil si unitar dar musai in celebrele game de cofetarie galben + oranj sau galben + maro. Ar avea reclame de neam-prost agatate ostentativ, tigla din imitatie, balcoanele inchise, termopane de 6 feluri si cateva adaugiri improvizate, daca nu una-doua mansardari cu cozoroace strambe. Evident, nu ar mai fi locuita, fiind in proprietatea unor smecheri care inchiriaza la firme.
Sigur ca nu putem sti niciodata cum ar fi fost ceea ceea ce nu a fost, dar sansele cele mai mari ar fi fost spre acest gen de “evolutie” – vezi tot ce se intampla cu alte case de patrimoniu cultural din Brasov.
Nici nu stiu cum este mai bine: sa mori lovit de nemernici si memoria ta sa fie evocata discret dar corect, sau sa traiesti batjocorat de aceeasi nemernici, exclusiv spre folosul lor finaciar.
Nu , nu ai fost aspru, dar nici nu era cazul sa-i disculpi pe colegii de breasla: am trait si eu aceleasi timpuri, pot sa accept ca asa erau vremurile, dar nu accept lipsa de talent ,de inovatie, de viziuni peste timp !!!
Apartamentele foarte inalte, circa 3.70 m, erau impartite de necesitati,de catre autoritati prin anii “50, adica injumatatite,cu toate ca erau pe un etaj intreg, initial din constructie. De ex. apartamentul nostru era blocat de al vecinului printr-un glaswand urias de vreo 14 mp. La baie,de fapt sala de baie, cam de 12 mp, era suspendat de tavan (din constructie) bine montat un cazan urias de baie de 600 l, anvelopat in sase straturi de izolatie care se incalzea printr-o teava cam de la 4 m distanta,din perete adusa din soba mare din bucatarie, (soba cu portelan,aluminiu,crom cu 3 cuptoare, gratare de uscat rufe+ spatiu util pt. lemne si sculele aferente ).
Apa aceea calda tinea circa o saptamana, cazanul de baie de incalzit, adoptat in vremurile comunismului fiind folosit doar pe timpul verii,cand nu incalzeam soba din bucatarie.Cand am dorit sa bagam o teava prin peretele de baie spre bucatarie,unde aveam o mica chiuveta de lucru ne-am lasat pagubasi, peretele avea 70 cm. La demolare nimeni nu a reusit sa dea jos cazanul de 600 l, doar au reusit sa-l decoperteze, cred ca era incastrat in constructie. L-au distrus in final buldozerele. Rezervorul de apa al WC-ului, era din lemn de esenta,dar captusit pe interior cu foaie metalica si culmea nu facea piatra niciodata.Bideul,cada uriasa de 1.80 m in stil Art Nouveau,oglinda cristal, mozaicul venetian,fereastra mare,dubla, 2 usi de acces pe 2 laturi, una uriasa si una semi-ascunsa de acces spre dormitor faceau ca baia sa fie un element decorativ superb, de fapt sala de baie. Usile dintre camere, uriase , duble, inalte de 2.50 m,cu clante uriase ca la muzeu, functionau perfect,doar le mai ungeam din cand in cand. La noul apartament de la bloc,aveam usi din carton presat si ne-am dus ,undeva prin Bartolomeu,unde se aruncua resturile din demolari, dorind sa cumparam o usa mai buna. Paznicul depozitului ne spune un secret: ca are el niste usi nemaipomenite,superbe,proaspat vopsite, curate ,perfecte si ni le vinde ,daca “ne intelegem “! ERAU USILE NOASTRE DE LA CASA ! Ne venea sa urlam ! Oricum multi s-au imbogatit dupa demolarea ei.
Buna ziua STEFANA, sunt o ruda a lui Nicolae si Maria Folosea (proprietarii imobilului in care spui ca ai locuit… ar fi DEOSEBIT de important daca as putea lua legatura cu dvs pentru unele informatii. Stiu ca a trecut mult de la postarea precedenta dar imi fac datoria sa incerc! Stiu ca adresele de mail nu se publica dar voi urmari un raspuns aici pe site.